The Shape of Water: romantic şi spectaculos, dar previzibil

22 februarie 2018

Guillermo del Toro pune în scenă o poveste de dragoste ieşită din comun

Leul de Aur la festivalul de la Veneţia şi nu mai puţin de 13 nominalizări la Oscar, iată ce le-ar putea recomanda cinefililor din România melodrama fantasy The Shape of Water/Forma apei, în regia lui Guillermo del Toro. Este o combinaţie bizară de premii, pentru că festivalurile de categorie A recompensează de obicei cinema-ul inovator, în timp ce Academia Americană de Film are criterii mult mai mainstream. Iată mai jos ce ţi-ar putea plăcea la acest film în care o femeie de serviciu de la un laborator de cercetare se îndrăgosteşte de un bizar om-amfibie, cel mai de preţ obiect de studiu al laboratorului.

Acţiunea are loc în anii ’60, în plin Război Rece, când miza trimiterii unui om în spaţiu face atât SUA, cât şi Uniunea Sovietică să investească gigantic în cercetare. Americanii par să dea lovitura când capturează, în America de Sud, o creatură umanoidă (Doug Jones) ce poate respira atât în apă, cât şi pe uscat. Prizonier într-una din sălile securizate ale laboratorului, acesta va atrage atenţia unei femei de serviciu mute, Elisa (Sally Hawkins), care îşi va da seama curând că este gata de orice pentru a-l elibera. În cale îi va sta Strickland (Michael Shannon), violentul, misoginul, rasistul şef de securitate al laboratorului.

Pentru amatorul de romantism, The Shape of Water oferă aproape tot ce acesta şi-ar dori, spurând o poveste despre ceea ce ne uneşte în ciuda a tot ceea ce ne separă. Bizareria poveştii de dragoste şi dedesubturile atracţiei dintre eroul uman şi cel neuman se dizolvă cumva în atmosfera fantastică pe care Guillermo del Toro o construieşte minuţios, cu scenografie atrăgătoare, efecte speciale şi muzica lui Alexandre Desplat. The Shape of Water este, până la urmă, o poveste de dragoste între două personaje de graniţă.

Elisa este mută şi, în ciuda inteligenţei şi a extraordinarei sensibilităţi, nu poate fi decât femeie de serviciu într-o societate în care a fi diferit înseamnă să fii un marginal fără şanse. Aici intră şi persoanele de culoare, aduse în atenţie de simpatica Zelda (Octavia Spencer), colega Elisei, sau homosexualii, reprezentaţi de vecinul eroinei, Giles (Richard Jenkins), un ilustrator trecut de prima tinereţe şi ieşit din graţiile advertising-ului epocii. La rândul său, jumătatea masculină a poveştii de dragoste se află la graniţa umanităţii. Del Toro foloseşte aceste personaje pentru a arăta cu degetul, cu tuşe prea late, rasismul, homofobia, misoginia Americii anilor ’60, comentând, prin extrapolare, xenofobia extremă a Americii de azi.

Din nefericire, filmul suferă imens din cauza previzibilului. Sfatul nostru este să evitaţi vizionarea trailerului, pentru că acesta anulează orice şansă de a fi surprins de vreo etapă a poveştii, inclusiv finalul. Senzaţia de familiar este cel mai supărător aspect legat de această producţie validată de nejustificat de multe diverse premii. Ca amator de cinema, îţi doreşti că această validare să fie primită de filme inovatoare, care provoacă şi surprind, şi nu de producţii ce reambalează, oricât de spectaculos din punct de vedere vizual, locuri comune şi sâmburi de corectitudine politică. Când un film ca Shape of Water primeşte 13 nominalizări la Oscar şi unul dintre cele mai prestigioase premii ale lumii festivalurilor, este clar că ceva e putred în cinema-ul de azi.

The Shape of Water readuce în discuţie statutul la Hollywood al lui del Toro. Recomandat drept un mare povestitor, premiera de vineri nu face decât să sublinieze că regizorul mexican este mai degrabă un mânuitor de resurse creatoare de atmosferă. De aici până la a fascina ca povestitor este cale lungă.

Filmul este integral aici: The Shape of Water